Comemorarea
celor 417 ani de la decapitarea Voievodului Mihai Viteazu, întâiul întregitor
al neamului românesc, la data de 9 august, va fi prilej de mare sărbătoare la
Mănăstirea Plăviceni. De la an la an, participă la eveniment tot mai mulți
oameni din toate colțurile țării, mai ales după ce s-a dus vestea că osemintele
voievodului ar fi fost descoperite aici, într-o groapă de lângă zidurile
mănăstirii vechi.
Sărbătoarea începe devreme, la ora opt dimineața, într-un mod inedit, cu
botezul ortodox al unui ungur catolic, în pârâul Sâi care trece doar la câțiva
metri de zidul vechii biserici ctitorită, mai întâi, chiar de Doamna Stanca,
soția voievodului.
”Are studii teologice și istorice. El a fost îndoctrinat că Mihai Viteazu a
făcut mult rău ungurilor, dar a descoperit că e tocmai invers. Vom începe la
ora 8 programul, cu botezul acestei persoane”, ne-a spus starețul Teoctist
Moldovanu. Vor urma Sfânta Liturghie, Acatistul Sfântului Voievod Mihai Viteazu
și discursurile istoricilor și altor participanți de vază. Partea laică a
evenimentului va fi asigurată de artiștii: Ion Crețeanu, Maria Gheorghiu și Ion
Popa.La final, toată lumea va fi poftită la Parastasul Voievodului
pentru care se face o mare colivă tricoloră, dat fiind faptul că evenimentul
are loc în anul celebrării Centenarului Marii Uniri de la 1918.
Dacă anul trecut au fost peste 1000 de pelerini, alături de înalte fețe
bisericești, în 2018, se așteaptă ca numărulsă fie și mai mare. Drept pentru
care, pregătirile sunt în toi, nu doar la mănăstire, ci și pe drumul care duce
spre lăcaș. Un drum peste câmp și prin pădure, neluat în seamă de autorități,
ani de-a rândul. De vreo doi ani, lucrurile au început să se schimbe și,
înainte de eveniment, se fac reparații.
”Acum, însă, autoritățile locale au început să înțeleagă și să ajute”,
ne-a spus starețul mănăstirii, Teoctist Moldovanu, mulțumit că după atâta vreme
în care primea ajutoare doar de la mănăstiri din Ardeal și Moldova, acum
găsește sprijin și în Teleorman. Și chiar dacă banii nu sunt îndeajuns pentru
începerea restaurării mănăstirii, măcar se mai fac reparații și diferite
amenajări și s-a reușit finalizareai bisericii noi.
Ce e drept, am întâlnit și noi utilajele Consiliului Județean întinzând piatră
și tasând drumul, dar și pe oameni trimiși de Primăria Plopii Slăvitești, să
curețe de o parte și de cealaltă a drumului.
Trupul
Voievodului Mihai Viteazu, descoperit la Plăviceni
Mănăstirea Plăviceni din Teleorman, lăcaş religios ortodox aflat în ruină de aproape
200 de ani, a devenit loc de pelerinaj după ce, în 2010, dintr-o întâmplare,
aici s-au descoperit oseminte umane vechi de sute de ani. Astfel, în vara
anului 2010, câţiva muncitori care lucrau la repararea lăcaşului ar fi dat foc
unor surcele în curte. Când au încercat să stingă flăcările bătând cu lopeţile,
pământul s-a surpat și a ieșit la iveală un schelet uman fără cap, claviculele
şi coaste, ceea ce corespundea modului cum a fost mutilat Voievodul în 1601.
Iar legenda spune că după decapitarea domnitorului, trupul fără cap al
domnitorului a fost adus în mare taină la Mănăstirea Plăviceni, fiind
înmormântat în curtea lăcaşului de cult ctitorit de Doamna Stanca, soția sa.
Criminalistul chemat la fața locului a constatat că vechimea osemintelor corespunde
perioadei în care a trăit Mihai Viteazu, iar raportul medico-legal atestă
faptul că osemintele corespund ca mărime celor ale domnitorului.
Totuși, autenticitatea osemintelor descoperite la Plăviceni este încă pusă la
îndoială de mulți, în lipsa unui rezultat de test ADN. Dar oamenii vin în
fiecare an la mănăstire ca să-l cinstescă pe marele voievod.
Legendă și istorie
Mănăstirea a fost ctitorită de marele vornic Dragomir de Plăviceni, în timpul
domniei lui Matei Basarab, între anii 1646-1649. Mai înainte, însă, pe același
loc, a fost o biserică, cel mai probabil din lemn, ridicată de Doamna Stanca,
soția lui Mihai Viteazu. Legenda spune că, urmărită fiind de turci, aceasta s-a
ascuns într-un alun mare ca să scape. În semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu
că a ocrotit-o, a ridicat pe acel loc o biserică, iar trunchiul alunului l-a
făcut masă de altar. De aici și numele de Biserica Aluniș.
Biserica a primit hramul Sf. Arhanghel Mihail, fiind probabil, până în ziua de
astăzi, singura biserică ortodoxă din România hrămuită astfel. Mai târziu, pe
același loc, în timpul domniei lui Matei Basarab, între anii 1646-1649,
vornicul Dragomir de Plăviceni, vărul Doamnei Stanca, a ridicat mănăstirea.
După moartea ctitorului, în 1652, în lipsa urmaşilor, a trecut în grija rudei
sale, Radu Creţulescu, care avea moşii în zonă. Apoi, după perioada lui Cuza,
vechea mănăstire a rămas în părăsire, peste ea așezându-se colbul uitării.
Zidurile s-au ruinat, turla s-a prăbușit, iar pe chipurile sfinţilor și
ctitorilor pictaţi în biserică și-au scrijelit numele cei care au trecut pe
acolo, ajungând cu sacrilegiul până sus, la tavan. Vremea și vremurile au fost,
totuși, îngăduitoare și, în partea de sus a zidurilor pe interior, se mai vede
pictura originală. Nu foarte clar, pentru că ”s-a dat cu var peste ea, dar
n-au făcut decât să o protejeze”, ne-a asigurat starețul Teoctist
Moldovanu.
Dar, prin gaura mare din acoperiș, rămasă după prăbușirea turlei, multă vreme a
nins și a plouat, contribuind din plin la deteriorarea picturii și a zidurilor.
Cum nu s-au găsit bani pentru refacerea ei, s-a recurs la o
soluție ”de avarie” prin prinderea unor plăci de OSB, dar cu respectarea
scheletului inițial, atât cât s-a putut.
“Eu mă urcam și o prindeam. Iar fondurile care veneau erau numai de la
mănăstirile din Moldova și Ardeal. Dar avem promisiunea că vom primi fonduri
pentru a reface turla”, ne-a spus starețul cu speranță că promisiunile vor
deveni certitudini cât de curând.
Și ar fi bine să fie așa, pentru că placajul a început să se coșcovească din
cauza vremii și există riscul să fie smuls de o furtună puternică cum s-au
petrecut, în unele locuri din țară, în vara aceasta. Sau de viscolele de pe
timpul iernii.
